Făina de alac
Aproape că totul se rezumă la grâul nostru cel de toate zilele. Bucuroasă vă spun că am crescut cu pâinici frământate de mâinile muncite ale bunicii mele (mamaie, cum îmi plăcea să-i spun), că stăteam pe lângă cuptor până erau gata și că aproape îmi frigeam mâinile rupând bucăți din pâinea cea bună.
Coaptă în vatră, pe pat din frunze de nuci, cu o crustă intensă și o aromă incredibilă, un miez copt perfect și toată iubirea lui mamaie pusă în ea. Grâu treierat de pe câmpul ars și muncit o viață întreagă de bunicii mei, vărsat în fața porții, pus în saci, dus la moară, măcinat și neprocesat suplimentar pentru a rezulta acea super făină albă din comerț și lipsită de cei mai importanți nutrienți, aluat frământat într-o copaie de lemn și cu turtițe uscate la soare pe post de drojdie: o astfel de pâine aș mânca pe nerăsuflate și nu m-aș sătura. Sunt amintirile pe care le port în suflet și datorită cărora apreciez un colț de pâine bună.
Făina de atunci greu o mai găsești, până și cei din mediul rural sunt fericiți că le cresc cozonacii mai frumoși, că e așa de albă, dar atât de fadă. În schimb mă bucur de făina de alac, pentru că acum caut să mă hrănesc din mâncare, ci nu doar să mănânc pentru a-mi umple stomacul.
Făina de alac este o alternativă sănătoasă a făinii de grâu datorită conținutului de gluten mai scăzut și a nutrienților conținuți: proteine, vitamina B6, fosfor, luteină și potasiu. Iar în plus, este și mult mai gustoasă, iar făina integrală de alac are un indice glicemic mediu (45), conform tabelului Montignac. Am folosit-o la prăjituri și am făcut și niște clătite vegane minunate din ea și mă gândesc că nu ar strica să-mi fac și propria-mi pâine din când în când.
De citit și: http://hrana-vie.blogspot.ro/2013/11/cerealele-si-painea-noastra-cea-de.html