Voluntar în magazinul cu haine
În data de 03.10.2015 am fost voluntar la The Street Store organizat în București. Inițiativa acestui proiect, ce a luat startul pentru prima dată în Africa de Sud, aparține Teodorei Rus și lui Alexandru Harbuzaru. Alături de cei doi organizatori amintiți și alți câțiva voluntari am făcut echipă pentru primirea, sortarea și expunerea hainelor destinate oamenilor străzii. Am aflat întâmplător despre acest eveniment și primul meu impuls a fost să particip ca voluntar și să ies din mediul meu de blogger, să mă detașez un pic de cotidianul cu care sunt obișnuită.
Pregătită sufletește pentru această acțiune, am copt și câteva brioșe care aveau să ne prindă bine nouă voluntarilor la prima oră a dimineții, dar și primilor norocoși ce urmau să intre în magazinul de haine. Primii veniți au fost niște copii zgribuliți, plecați în haine văratice ponosite, care și-au ales tacticos din mica vitrină de haine ceva mai călduros. Ei, și mica vitrină a devenit mai târziu marea grămadă.
Pe măsură ce treceau orele bucata de trotuar de lângă parcul Cișmigiu avea să se umple de haine de tot soiul, de pungi și de cutii în care se ascundeau tot felul de surprize, dar și de oameni nerăbdători și imprevizibili. Nu m-am gândit niciodată cum este să lucrezi cu astfel de oameni, cum să-i abordezi și cum poți să-i faci să te urmeze. În cele din urmă cred că m-am descurcat, uneori mai dură, alteori mai maleabilă, ținând piept și unor situații în care dacă nu știi ce vrei, nu reușești.
Am văzut oameni calmi care își alegea cu grijă o țoală și nu lăsau prea mare deranj în urma lor, gândindu-se poate și la cei ce-i vor urma, dar și oameni care erau în stare să-ți smulgă o pungă cu haine din mână, care nepăsători vânturau și aruncau hainele cum aveau chef. Dar acești oameni nu m-au dezamăgit mai mult decât au făcut-o cei care au donat o parte din marea grămadă de haine.
Spune-mi ce donezi ca să-ți spun cine ești! Dragilor, oamenii străzii au nevoie de haine călduroase în plin sezon rece, de haine curate, cât mai închise la culoare și cât mai practice pentru ei, de încălțăminte comodă și adecvată. Pe cât se poate hainele și încălțămintea de care au nevoie trebuie să fie întregi și fără prea mult dichis. De ce fac aceste mențiuni? Pentru că am fost de-a dreptul uimită, dezamăgită și indignată de donațiile care s-au făcut. Cum poți aduce pentru acești oameni lenjerie intimă purtată și ruptă, desuuri sexy, costume de baie, încălțăminte cu toc pentru doamne, încălțăminte ruptă și imposibil de purtat sau haine rupte și extrem de murdare?
Donațiile nu înseamnă coș de gunoi, înseamnă lucruri demne și folositoare, lucruri de care oamenii nevoiași se pot folosi căci sunt și ei la fel ca noi, nu-i deosebește decât simplul fapt că acoperișul lor este cerul. Data viitoare când donezi, dragă om, gândește-te de ce dai acel lucru: dacă este rupt, murdar și nu se poate purta, atunci aruncă-l.
Ca prim eveniment de acest gen, cred că The Street Store România a fost ok, nimeni nu a știut la ce să se aștepte, nimeni nu a anticipat valul de haine care ne-a luat prin surprindere pe toți. Nu trebuie să blamăm sau să acuzăm, așa cum am văzut pe rețeaua de socializare, mai ales că nu am fost în postura de organizator sau de voluntar măcar, ci să contribuim cu ceva mai bun pentru acești oameni. Cu toții stăm bine la teorie, se știe…
Pentru un alt viitor magazin de stradă, eu aș face o selecție zdravănă a hainelor avându-l pe cel care donează lângă mine, aș contacta oameni/locații dispuse să ofere o masă caldă acestor oameni, aș găsi donatori financiari, iar fondurile strânse să le asigure măcar câte o masă la o perioadă de timp, aș căuta mai mulți voluntari dispuși să muncească în acea zi.
Ca ultimă concluzie: oferă ca și cum ți-ai oferi ție, fără a aștepta nimic la schimb.
2 gânduri despre “Voluntar în magazinul cu haine”
Imi pare rau ca nu am stiut ca faci poze ca iti dadeam sa surprinzi corsetul negru de dominatrix gasit cand sortam maldarul de haine :))
Oho, cate am mai gasim si eu! N-am avut timp si rabdare sa surprind toate grozaviile. Dar ma bucur ca am fost acolo 🙂