Cumva găsesc firesc să controbăi prin amintirile mele cu mama, sunt salvate într-un loc special al inimii mele și uneori simt nevoia să merg în copilărie și să o simt pe ea. Una din rețetele mele preferate era ciocolata de casă și recunosc că era zi de sărbătoare atunci când o pregătea pentru mine și frații mei. Așteptarea era lungă, dar momentul în care scotea tava de la frigider era neprețuit.
Amintirile sunt cele mai de preț
Cred că cele mai pregnante amintiri pe care le avem cu mama sunt cumva legate și de mâncare. Primul contact intim cu mama a fost la sânul ei, de acolo am primit hrana, acolo am simțit bătăile inimii ei. Tot acolo am stabilit legătura sufletească cu ea. Este ceva unic în viață, să trăiești prin mamă, iar ea să trăiască la rândul ei prin tine. Nu am fost atât de conștientă de aceste momente, însă acum că nu mai este fizic lângă mine, percep totul diferit. Este ca și cum legăturile pe care nu le-am văzut până acum, sunt atât de evidente. Prin aceste legături am puterea de a merge mai departe. Cu tot dorul, cu toate amintirile dăruite, cu tot ce moștenesc de la ea.
Părinții sunt neprețuiți, sunt darul pe care îl primim în viață și ar fi bine pentru noi să îi apreciem și să îi respectăm cât îi avem lângă noi.
Chiar și o simplă rețetă de ciocolată de casă poate fi ceva ce contează pentru noi, pentru că vine cu o amintire plăcută. Această rețetă simplă din copilăria mea este o rețetă preluată dintr-o carte veche de bucate, cred că este cartea pe care toate mamele o aveau în bibliotecă. Am ajustat un pic cantitățile ingredientelor, însă garantez că este la fel de delicioasă ca în copilărie.
Ciocolată de casă – rețetă simplă
Ingrediente:
500 grame zahăr muscovado
300 grame lapte praf
100 grame unt 82% grăsime
100 grame cacao pudră
150 grame miez de nucă
100 ml apă
2 lingurițe extract de vanilie sau 1 plic zahăr bourbon
2 linguri de rom (dacă folosiți esență, atunci puneți doar 2 lingurițe)
1 lingură zeamă de lămâie
Preparare:
Aveți nevoie de o tavă dreptunghiulară, eu am folosit o tavă cu dimensiunile 35 x 20 cm și 3 cm adâncime.
- Zahărul, apa și zeama de lămâie se pun pe foc într-o cratiță non aderentă. Se fierb la foc potrivit, iar atunci când zahărul este topit și rezultă o glazură/sos, se ia cratița de pe foc.
Puteți face un test cu o picătură de sos picurată într-un pahar cu apă rece. Dacă se adună ca o miere, atunci sosul este gata.
Lămâia are rolul de a împiedica zaharisirea amestecului.
- Se adaugă untul peste sosul fierbinte, după ce se topește complet se adaugă laptele praf și cacaua. Se pune cratița din nou pe foc și se amestecă bine până la omogenizarea ingredientelor.
- Oprim focul și dăm cratița deoparte, se pun nucile, vanilia și romul, se amestecă bine, apoi compoziția se toarnă într-o tavă tapetată cu unt sau cu folie alimentară/aluminiu. Cu folie alimentară/aluminiu este mai simplu pentru că puteți scoate ciocolata direct din tavă, atunci când s-a întărit complet.
- După ce s-a răcit compoziția în tavă, se dă la frigider și va sta acolo pentru câteva ore sau până a doua zi. Când ciocolata s-a întărit, se scoate din tavă (dacă ați folosit folie alimentară/aluminiu) și se porționează. Se păstrează la frigider pentru 1-2 săptămâni, într-o caserolă ermetică.
Se savurează cu plăcere!