Pe cât posibil fug de zahăr și recunosc că mai cad în păcat atunci când în frigider nu se găsește nimic preparat de mine. Ieri, într-o fugă nebună, am reușit să experimentez prima mea plăcere descoperită în copilărie: Bounty. Consistența nu s-a ridicat la nivelul la care mă așteptam, asta pentru că am pierdut din vedere ceva important: ciocolata. Dar să trecem peste amănuntele nesemnificative.
Fan declarat nucă de cocos! Dragoste vioaie și fericire extremă, doar atât pot să spun când savurez nuca de cocos cu tot ce are ea mai bun: apa de cocos, pulpa crudă sau uscată. Așa se explică prima mea plăcere.
Vă povesteam în urmă cu ceva timp despre nuca de cocos, dar nu și despre ce putem obține din ea pentru a ne desfăta simțurile.
Bounty vegan
Bounty! Prima semnificație care ne vine în minte este recompensa. Ei bine, nu! Eu aleg abundența și mărinimia, pentru că nuca de cocos abundă de sănătate, de plăceri oferite la nivelul mugurilor gustativi.
Dintr-o nucă de cocos tânără puteți scoate pulpa sau puteți să folosiți și fulgi uscați. Eu am combinat din ambele, caju crud, puțin îndulcitor de care vă place, în cazul meu, mierea, puțin ulei de cocos și le mixați bine într-un robot de bucătărie/blender/chopper. Așa se obține conținutul pe care îl vom îmbrăca în ciocolată. Și iată că vine provocarea!
Grăbită cum sunt, pierd din detalii. Am luat 2 lingurițe de cacao pudră, puțină miere, apă și ulei de cocos, le-am amestecat bine și dă-i și toarnă peste conținutul de vis. Și așteaptă la rece, și asteaptă… Nimic! Nu se întărea ciocolata. A trebuit să plec de acasă între timp, am vârât bunătatea la congelator și m-am întors. Tot nimic! Hmmm… S-a aprins beculețul! Data viitoare înlocuim uleiul de cocos din ciocolată cu untul de cacao.
Aș putea da verdictul: experiment eșuat. Însă nu e nimic eșuat atâta timp cât am încercat. Nu mă las cu una cu două și voi reface ciocolata. Și promit să revin cu detalii. 🙂
Între timp luați o furculiță și serviți din abundență!
